Bună ziua,
am intrat să-mi scriu.
Ce amuzant. Ce poți să-i scrii unui om, pe care nu-l prea cunoști? Ce să-ți scrii ție? Ce? Și dacă m-aș cunoaște, tot o necunoscută aș rămâne. Pentru că omul. Pentru că dincolo de carne și oase. Pentru că nu înțeleg încă.
Mă doare, mă bucură, mă crește. v i a ț a.
Viața, un număr care se împarte la 0 ? Nu poate fi. La școală am învățat că împărțirea la 0 nu are sens. Care este sensul, oare ?
Viața, o luptă cu morile de vânt? Da. Dar, de ce să lupt, când pot iubi ?
Viața, o clepsidră? Când în fiecare zi mai mori câte un pic. Ca să reînvii. Ca să fii anotimpuri care trec. Cine întoarce clepsidra ? Cine stă să numere timpul?
Viața, o plimbare de la inima mea până la inima ta ? Dar, dacă uit drumul? Dacă îmi pierd busola? O să fii acolo? O să mă aștepți?
Viața, o fotografie alb-negru, care a uitat să-mbătrânească ?
Viața, o carte în proces continuu de scriere, unde te înșiri pe foi, pe zile, pe ani?
Viața, spațiul unde ai certitudinea că cuvântul dincolo are sens ?
Viața, o scrisoare fără destinatar?
Viața, un ocean enorm și necunoscut. Un munte neexplorat.
Un eu. Un tu. Un noi.
Fără semne de întrebare.
Scrisoare despre nimic, pentru mine
Aurelia Obreja 