Pasărea de veghe a neamului nostru – Limba Română

În tihna albastră a serii se aude murmurul cuvintelor.  Mă închin în fața tăcerii. Rog liniște. Să le aud. Să o aud. Adâncile tăceri odihnitoare viază de-a lungul nimicniciei mele. Mă las cuprinsă. Aud stelele și munții, apărătorii cuvintelor noastre.  Cuvintele… Mi-e frică să nu le rănesc. Ce odă le-aș putea închina, ce cânt le-aș mai…

La pas prin Copoul primăvăratic

Reînnoirea poate fi obervată în orice pădure, câmpie, parc, curte. Iar, uneori, chiar și în inima omului. Primăvara ne invită la freschețea spiritului. La mirare. La prospețime. Asumarea acestei reveniri, uneori, ne costă prea mult... Timp. Vă invit la o plimbare prin verdele și prin mirarea Copoului, care ne împărtășește bucuria lui A fi. Bucuria…

Lasă primăverile să fie.

Te rog, lasă primăverile să fie. Ele știu să ne mângâie. Să ne renască. Să ne mire. Să ne iubească. Doar lasă-le să fie. Observă. Te rog deschide ochii și vezi. Ascultă frumosul ce cântă. Ascultă liniștile izvorâte din firul de iarbă, din flori și din copaci. Din cer și din pământ. Din cântul îndrăzneț…

Despre muguri și oameni

Desculț, cu tălpile albe și cu ochi de albăstrele neivite, a început să-și țese rochia. Grăbită, dar și fără pic de grabă în același timp. Determinată, frumoasă, verde. Lacrimile-i sunt încă reci și rouă se lasă îngândurată pe firele subțiri. Îngheață, dezgheață, îngheață, dezgheață. Dar, iarba aceasta a noastră nu se supără nicicând. S-a înfipt…

Uși, chei și flori uscate

Ușa asta mă doare. Încrețită ca un om bătrân, care n-a înțeles nimic despre viață. După ușă, nimeni nu știe ce se află. Doar vânturile reci au mai vizitat casa aceasta. Vânturile și gândurile. Lacăt, lacăt, lacăt. Oare, cheia am pierdut-o prin câmpii, pe dealuri, prin băltoace, prin cerurile mele mici și mari, în care…

Fericirile unui profesor

Care sunt fericirile unui profesor? Câte sunt ele? A ce miros? Ce culoare au? Sună a foșnet, a galben? Sau poate a primăvară, a înfloriri? A început de alb, a crivăț proaspăt? Cine mai stă acum, să numere anotimpurile și fericirile unui profesor ? Cine se așează, măcar așa, din toamnă-n toamnă, la o masă…

Oglindirea duhovnicească a florilor

Ce-mi povestiți, de această dată, florilor? Felurite sunteți, precum oamenii dintotdeauna. Vă rodește pământul, dar vă călăuzește înălțimea cerului. Între cer și pământ nu-i decât simplitatea și frumusețea voastră. Năzuința firească spre lumină. Nimic mai mult. Creșteți cu rădăcinile în cer. De acolo ne-ați fost trimise spre a cunoaște curăția lăuntrică și munca duhovnicească. Această…

Eu strivesc corola de minuni a lumii

Mi se pare că nimic valoros nu se mai poate zice în această lume. Nimic din ceea ce ar descoperi noi adevăruri despre a fi, a simți, a gândi. Totul a fost zis și scris, demult. Explicat prin exemple, pilde și sacrificiu. E un paradox aici. E ceva la mijloc ce nu pot dibui, încă.…

Jocuri

Între cer și pământ se plimbă niște inimi obosite. Rănile ne cheamă la trezvie. Cerbul rănit se ascunde după vânturile de toamnă. În fiecare primăvară ne promitem fericiri false. În fiecare vară ne ascundem de arșiță. Iarna înghețăm de frigul neputințelor. Așteptăm minuni și nu ne mai așteptăm pe noi înșine. Nu le vedem, chiar…

Scrisori de acasă

Unei inimi Nu ți-am scris demult. Ah, suflete al meu. Oare, mai aștepți scrisori de la mine ? Am uitat să scriu. De mână. De dragoste. De bucurie. De viață. Știi, se zice că în lumea noastră e un fel de carantină. Stăm cu toții în casă. Bem ceai, privim televizorul, ne temem să murim.…

Un cuvânt la cei 72 de ani de la arestările comuniste

72 de ani de la arestările comuniste. Omul, mai mult decât carne și oase. Ca ființe umane, suntem extrem de vulnerabili în fața nesiguranței. Lipsa de securitate ne face să activăm și să menținem din răsputeri mecanisme de protecție. Mintea are grijă să ne țină în siguranță. Să ne țină în viață. Acesta e unicul…

1 2

Jocuri

Ne jucăm. De-a ce vrei tu. Poate chiar de-a nimic. E și acesta un fel de joc. Unde ne prefacem că știm totul: reguli, strategii, timpuri limită, sensuri.⁣⁣⁣⁣Și mi-e greu să joc cu cărțile pe față. Sincer și vulnerabil. Rațional și echilibrat. Frumos chiar. Demn. ⁣⁣⁣⁣O să mă întrebi de ce. O să tac. O…